Pedeapsa cu moartea - eliminarea criminalilor nu inseamna eliminarea crimelor

De-a lungul istoriei, pedeapsa cu moartea a ocupat un rol important in toate formele de societate pe care le-a cunoscut omenirea, starnind sentimente si opinii de o impresionanta varietate: oroare, respect, dezaprobare, teama, simt al datoriei si nu numai.

Dar la ce serveste oare cu adevarat pedeapsa cu moartea, aceasta optiune de condamnare a unei persoane la plata suprema, fara cale de intoarcere, fara semne de intrebare care sa planeze in aer dupa rostirea sentintei?

Este ceea ce incearca sa explice Giornalettismo intr-un amplu material dedicat unui subiect care inca mai starneste polemici la scara internationala, suscitand un viu interes in randurile tuturor natiunilor si care nu da semne ca se va stinge curand.

Pro si contra

Desi teoria potrivit careia nu exista motive care sa justifice pedeapsa cu moartea pare destul de clara, aplicarea acesteia devine dintr-odata alunecoasa atunci cand se discuta pe cazuri concrete.

Eliminarea criminalilor nu inseamna desigur eliminarea crimelor, ceea ce conduce la ideea ca pedepsa cu moartea nu da rezultate pe scara larga, dar pare sa fie suficient de utila pentru a satisface instinctele primare a unei bune parti a opiniei publice.

Pe de alta parte, condamnarea la moarte poate constitui ocazia ideala pentru a regla conturile intre tarile ostile, stiut fiind ca pedeapsa capitala eronata, atroce si imorala apartine desigur celuilalt, indiferent de circumstante.

Ce date ofera istoria

Omul are azi la dispozitie secole intregi de istorie pentru a masura si cantari efectele pedepsei cu moartea, toate studiile efectuate in aceasta directie conducand la un singur rezultat: condamnarea la moarte nu ajuta mai mult decat cea cu inchisoarea sau alte sanctiuni, la descurajarea persoanelor de a mai comite crime.

In plus, cel ce stie deja ca va fi condamnat la moarte pentru a fi comis o crima, este constient ca nu mai are nimic de pierdut, astfel incat ar putea fi pana la urma chiar stimulat de pedeapsa capitala insasi spre a comite in continuare crime, pana la executarea pedepsei.

Adorata de regimurile totalitare, pedeapsa cu moartea este insa apreciata chiar si intr-o serie de state democratice din SUA, unde pedeapsa capitala imbraca de multe ori straiele unor convingeri religioase fara drept de apel, mult asemanatoare celor din anumite tari islamice.

Industria mortii

Oricat ar parea de cinica, ideea de a elimina definitiv criminalii, a avut mereu succes, bazandu-se in mare parte pe convingerea ca "buruiana trebuie inlaturata din radacina", societatea putand evolua pozitiv doar prin eliminarea inadaptatilor, criminalilor si a celor socotiti "necorespunzatori".

Cum masura in sine presupune costuri mult mai reduse decat condamnarea la inchisoarea pe viata spre exemplu, e limpede ca pedeapsa cu moartea capata valentele unei macabre forme de economisire, care este evaluata la rece de multe guverne.

In SUA se inregistreaza insa un alt fenomen paradoxal: executiile se ridica in ultima perioada la circa 40 pe an, adica o executie pentru fiecare stat, adusa la indeplinire inainte de alegeri, ceea ce conduce la ideea ca o astfel de masura urmareste de fapt satisfacerea asteptarilor unui anumit segment de electorat.

Pedeapsa capitala e doar un instrument

Oricat s-ar intoarce pe o parte si pe alta subiectul, dincolo de invocarea unor motive care sa justifice condamnarea la moarte, se afla de fiecare data acelasi adevar crud: pedeapsa capitala este de fapt un instrument, pe care fiecare guvern il foloseste in favoarea propriilor interese.

Nu exista diferent e demne de luat in seama intre barbaria criminalului ce nu demonstreaza respect pentru viata altuia si a celui ce decide uciderea acestuia tocmai pentru ca este considerat barbar.