Cand ai cerut-o de nevasta erai convins ca e femeia vietii tale – unica si indiscutabil menita sa-ti fie suflet-pereche. Apoi au trecut anii si inca nu reusesti sa-ti explici cum ati ajuns in faza asta: o privesti si nu recunosti in ea mai nimic din femeia fascinanta de odinioara.
Fardata excesiv, fumeaza cu gesturi nervoase si se imbraca tot timpul ca o sorcova, agatandu-si cercei enormi in urechi ca si cum ar vrea tot timpul sa se faca remarcata cu orice pret. Mirosul de parfum dulceag se amesteca cu fumul nelipsitei tigari, iar rujul ciclamè se imprima pe filtru si pe marginea cestii de cafea intr-o amprenta pe care o apreciezi de-a dreptul vulgara.
Inutil s-o mai critici – nici macar nu te baga in seama!
Te simti prins intr-o panza de paianjen si astepti cu stoicism sa te muste tarantula. Dezamagirea te-a coplesit si te simti neputincios si secat de zilele care trec precum copiate la indigo, in compania acestei persoane dezagreabile care in mod ironic e tocmai sotia ta...
Macar de ai avea si tu un caine cu care sa poti iesi la plimbare prin parc, sa-ti mai clatesti privirea si sa-ti umpli plamanii cu aer relativ curat de oras poluat – macar fara fum de tutun suflat in fata. Bucataria mica ti se pare o cusca insuportabila si gandul ca nu aveti cum sa va evitati unul pe altul te umple de o furie neputincioasa.
Si din nou: oare cum ati ajuns la faza asta?
Inchizi ochii si ramai nemiscat, cu respiratia oprita cateva secunde, punandu-ti toata nadejdea intr-o magie fara precedent, care s-o faca sa dispara, apoi redeschizi pleoapele si dai aerul afara ridicand privirea. E tot acolo! Si-a stins tigarea in zatul cafelei, desi stie foarte bine cat de mult detesti gestul si o vezi cum inchide ochii eliberand ultimul fum apoi, odata cu redeschiderea pleoapelor, o auzi ca printr-o pacla deasa spunand:
- Misule, eu m-am hotarat: plec la mama!
Apoi, fara sa intelegi prea bine ce se intampla, te trezesti pledand cu o verva inimaginabila:
- Cum sa pleci, draga la maica-ta? Da’ ce-ti lipseste, bambina mea, nu-ti mai place cuibusorul nostru linistit? Uite, tocmai ma gandeam sa-ti cumpar un catelus mic si dragut! Am putea sa iesim amandoi cu el la plimbare prin parc si l-am rasfata ca pe copilul nostru! Ei, ce zici? lansezi ghicind cum ideea cu catelul a luat-o prin surprindere si deja pare imbunata intrucatva.
- Misule, ce suflet bun ai tu! Chiar vrei sa ne luam un catelus?
- Cum sa nu, bambinuto! Hai sa-ti prepar o cafeluta proaspata!...
Si uiti dintr-odata de panza tarantulei ca si cum n-ar fi existat.by Cricky
Foto: .titanicawards
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*Va rugam utilizati un limbaj decent. Multumim.