Daca v-ati intrebat vreodata cum ia nastere o planeta, oamenii de stiinta par sa fi reusit in cele din urma sa formuleze un raspuns pertinent: e doar chestiune de gravitatie, amestec si... noroc.
 |
| Cum se naste o planeta? |
Studiind enormul inel de pulbere spatiala care se afla la circa 450 de ani lumina de Terra, oamenii de stiinta au identificat un mod de a explica procesul in urma caruia ia nastere o planeta, relateaza Daily Mail.
Masa de pulbere spatiala, gravitand in jurul unei stele tinere, in varsta de numai 10 milioane de ani, inregistrata in evidentele specialistilor sub numele de "TYC 82412652", a fost tinuta sub observatie timp de 25 de ani, cu speranta de a surprinde inceputul agregarii.
Din pacate insa, in ultimii doi ani si jumatate, norul de pulbere a inceput sa se diminueze treptat, pana la disparitia completa, spre dezamagirea oamenilor de stiinta, care nadajduiau sa studieze procesul de formare a unei planete similare Pamantului, gratie acestei concentrari de praf cosmic ce gravita in jurul unui soare ca al nostru.
In ceea ce priveste motivele care au condus la dispersia norului, specialistii sunt de parere ca fenomenul a fost generat fie de atractia gravitationala a soarelui, care a "inghitit" pur si simplu pulberea, fie de o raspandire neasteptata in spatiu.
Carl Melis, cel ce s-a aflat in spatele studiilor corelate, a fost citat si de revista de specialitate Wired, intr-un material in care omul de stiinta a confirmat ca nu a mai fost martor la un asemenea fenomen in intreaga sa cariera.
In opinia lui Melis, pulberea spatiala era fructul impactului intre doi asteroizi sau a doua planete si avea toate conditiile necesare pentru a initia procesul formarii unei noi planete asemanatoare Terrei, dar asteptarile sale s-au soldat cu o dezamagitoare, inexplicabila disparitie.
"Un misterios fenomen, care devine cu atat mai interesant, cu cat refuza sa se incadreze in tiparele trasate de observatiile fara indoiala corecte ale specialisilor", a concluzionat si astronomul Scott Kenyon, care a subliniat cat de uimitor este faptul ca o asemenea masa de pulbere a disparut intr-un timp atat de scurt.
Citeste si: Universuri paralele: ni se deschide usa?
Carl Melis, cel ce s-a aflat in spatele studiilor corelate, a fost citat si de revista de specialitate Wired, intr-un material in care omul de stiinta a confirmat ca nu a mai fost martor la un asemenea fenomen in intreaga sa cariera.
In opinia lui Melis, pulberea spatiala era fructul impactului intre doi asteroizi sau a doua planete si avea toate conditiile necesare pentru a initia procesul formarii unei noi planete asemanatoare Terrei, dar asteptarile sale s-au soldat cu o dezamagitoare, inexplicabila disparitie.
"Un misterios fenomen, care devine cu atat mai interesant, cu cat refuza sa se incadreze in tiparele trasate de observatiile fara indoiala corecte ale specialisilor", a concluzionat si astronomul Scott Kenyon, care a subliniat cat de uimitor este faptul ca o asemenea masa de pulbere a disparut intr-un timp atat de scurt.
Citeste si: Universuri paralele: ni se deschide usa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*Va rugam utilizati un limbaj decent. Multumim.