Paranormal: omenirea nu este pregatita sa accepte ceea ce nu intelege

O anecdota de demult spune ca omului i-au fost date doua urechi si o gura, pentru a asculta mai mult si a vorbi mai putin – tentativa divina de a-l face mai receptiv la ceea ce se intampla in jurul sau si de a-l stimula sa observe si sa cerceteze, chiar si atunci cand este vorba despre paranormal.

In ciuda faptului ca omul este dotat cu tot ceea ce-i serveste pentru a explora nestingherit universul vast al cunoasterii si intelegerii, de multe ori isi presara singur drumul cu oprelisti din cele mai variate, ca si cum astfel s-ar putea apara de anumite genuri de raspunsuri pe care nu este pregatit sa le accepte, sa le imbratiseze.

Mai mult decat atat: omenirea pare sa se fi blocat in plasa tesuta de propriile sale convingeri, justificandu-si erorile prin prisma unui dicton stravechi al lui Seneca, potrivit caruia "a gresi e omenesc" - meteahna care-o impiedica sa avanseze cu rapiditate catre noi dimensiuni si planuri superioare.

Partea a doua a dictonului, cea care sustine ca „a persevera in greseala este diabolic”, pare sa isi faca loc ceva mai greu in viata noastra cea de toate zilele, poate tocmai pentru ca nimeni nu este dispus sa recunoasca faptul ca deseori repeta aceeasi greseala, in speranta ca rezultatele se schimba la o noua tentativa, croindu-si de fapt in acest mod doar un ridicol drum catre pierzanie...

Asta in cazul in care erorile initiale nu sunt ele insele atat de diabolice incat nu-ti mai lasa timp sa mai si perseverezi in comiterea lor.

Este vorba despre un soi de incapatanare ce marcheaza frecvent comportamentul omului si care se regaseste si in felul in care acesta se raporteaza la fenomenele paranormale, pentru care nutreste un gen de alergie bizara, ce-l impinge sa respinga din start orice i-ar putea tulbura existenta cotidiana.

Refuzul de a accepta anumite lucruri pe care nu le intelegem constituie asadar de multe ori, un veritabil scut menit sa ne protejeze de amenintari necunoscute, in eforturile de a generaliza valabilitatea unui concept discutabil: „ceea ce nu stiu nu ma poate rani”.

Nu cu prea multa vreme in urma, Jules Verne (1828-1905) era considerat un promotor al utopiei, propunand in romanele sale fanteziste, proiecte si idei indraznete, ce s-au dovedit ulterior perfect realizabile, dar care-i determinau pe contemporanii sai sa-l socoteasca un soi de exaltat, care se lasa purtat de valurile imaginatiei in taramul absurdului.

Parinte al lucrarilor stiintifico-fantastice, scriitorul francez a "explorat" lumi din cele mai bizare, aventurandu-se sa ambienteze actiunile romanelor sale in teritorii in care omul putea ajunge odinioara doar cu puterea mintii, calatorind spre centrul Pamantului, in jungle de nepatruns, in spatiu sau in abisurile marilor si oceanelor.

Imaginatia sa a inspirat insa o multine de oameni de stiinta in munca lor de realizare a unor aplicatii tehnologice spectaculoase ale lumii moderne succesive, pentru ca astazi, multe din masinariile fantastice ale lui Jules Verne sa fie considerate absolut firesti.

Tot astfel ar putea fi considerati la randul lor si o serie de autori ai unor lucrari de specialitate din domeniul stiintelor de frontiera, care sunt priviti cu un scepticism vecin cu ironia, din pricina tentativelor lor mai mult sau mai putin incununate cu succes, de a deslusi anumite mistere si fenomene ramase inca fara o explicatie pertinenta pentru om.

Oricatde refractar ar fi omul la acest soi de istorii, anumite episoade stranii nu pot fi trecute cu vederea sau catalogate in randurile evenimentelor nesemnificative, pentru care nu merita sa ne irosim timpul.

Daca sunt doar fruct al imaginatiei, de ce guvernele cheltuiesc sume fabuloase pentru a le deslusi misterul?

La nivel international exista o serie intraga de organizatii si asociatii alcatuite din specialisti si cercetatori din cele mai variate domenii si care dispun de aparatura moderna si sofisticata pentru identificarea, investigarea, inregistrarea, analizarea si arhivarea fenomenelor paranormale, chiar daca acestea continua sa prezinte caracteristici socante si ilogice, in raport cu criteriile stiintifice universal acceptate.

In Statele Unite, The American Paranormal Research Association  (APRA) este doar una din organizatiile care studiaza astfel de fenomene, iar in Italia regasim un grup similar de cercetatori, reuniti sub sigla proiectului SERP – Studi e Ricerche su Paranormale, in timp ce in Franta astfel de fenomene sunt studiate de catre AEPS – Association d’Enqueteurs du Paranormal et du Surnaturel.

In Germania exista chiar un institut in cadrul caruia se studiaza cu maxima seriozitate domenii precum Parapsihologia, Dogmatismul si Fenomenele Paranormale (DPTW), ca sa nu mai vorbim de tarile orientale, unde lucrurile inexplicabile sunt acceptate frecvent de masele largi asemenea unor extensii ale propriilor lor actiuni sau fruct al unor conjucturi misterioase, in care realitatea lumii noastre se intrepatrunde cu cea a unor alte lumi, inaccesibile omului.

Cele mai frecvent semnalate situatii din aceasta categorie sunt asa-numitele prezente fantomatice sau a unor spirite ce bantuie edificii sau locuinte amplasate in cele mai variate colturi ale lumii, dar lista este lunga, cuprinzand de pilda existenta unor creaturi stranii, nepamantene, care vietuiesc printre noi fara sa fie remarcate, sau fenomenele rapirii unor persoane de catre extraterestri.

Imposibilitatea studierii indeaproape a unor obiective geografice mult discutate, cum ar fi craterele vulcanilor, punctele cele mai profunde ale oceanelor sau anumite zone desertice dificil de explorat, au alimentat de-a lungul timpului diverse teorii potrivit carora in aceste arii s-ar afla amplasate veritabile baze ale unor creaturi bizare, ce-si fac rareori simtita prezenta printre oameni, dar care salasuiesc si activeaza intens in spatii ascunse privirilor noastre.

Toate aceste detalii intrigante alcatuiesc desigur un cocktail exploziv pentru fanii unor variate teorii paranormale, dar adevaratele episoade studiate de catre specialisti in identificarea prezentelor neomenesti la nivelul planetei noastre exista si sunt tratate cu maxima atentie si seriozitate in randurile cercetatorilor din acest domeniu.

Pentru a elimina posibilitatea confruntarii cu anumite efecte speciale, iluzorii sau scenarii artificiale puse la cale indeosebi pentru a induce in eroare profanii in materie, inginerii, fizicienii si medicii ce alcatuiesc echipele de cercetare sunt ei insisi inzestrati din start cu o doza serioasa de scepticism, menit sa stavileasca exuberanta unor constatari aproximative sau a unor afirmatii lipsite de temei.

In plus, toate inregistrarile video si audio arhivate, sunt studiate cu cea mai mare atentie la intervale de circa 24 de ore dupa recoltare, astfel incat orice eventuala incarcatura emotiva din momentul efectuarii lor sa se estompeze, lasand loc luciditatii si ratiunii limpezi, analiza datelor devenind astfel neinfluentata de factori senzoriali inselatori.

Rezultatele sunt deseori trecute sub tacere "pentru a proteja populatia de soc"

Exista o teorie potrivit careia multe din rezultatele cercetarilor acestor specialisti sunt trecute sub tacere, din pricina convingerii la nivel inalt, ca omenirea nu este pregatita sa accepte o serie de adevaruri socante, care ies din schemele normalului.

In ultimii ani insa, gratie informatiilor difuzate prin intermediul mijloacelor media, a internetului, a publicatiilor SF si a scenariilor cinematografice presarate cu personaje surprinzatoare si efecte speciale, oamenilor li se administreaza "cu lingurita" o serie de adevaruri socante, mascate sub valurile diafane ale imaginatiei, in numele promovarii artei sub toate formele sale.

Aceasta initiativa ar face parte dintr-un plan impresionant, bine pus la punct, care are drept obiectiv pregatirea treptata a populatiei globului pentru a-si deschide portile cunosterii catre o serie de fenomene considerate pana in prezent lipsite de sens si pentru a depasi cu ceva mai multa usurinta momentul unui eventual impact cu civilizatii extraterestre, acceptand pe zi ce trece ideea ca nu suntem singuri in univers si ca nici universul nu este singur la randul sau.

Ploaia de filme si desene animate avand drept protagonisti "zombie" mai mult sau mai putin inspaimantatori, cele care prezinta scenariul unor invazii extraterestre sau a preluarii puterii absolute de catre inteligente artificiale si chiar anumite pelicule de tip horror, in care omul devine victima unor entitati malefice provenite din lumi paralele, dincolo de impactul lor vizual, creeza o bresa in ratinamentul de tip logic al omului, stimulandu-i creativitatea si invitandu-l la reflectie, la imaginarea unor solutii menite sa-l salveze din situatii disperate, fie ele chiar si fruct al fanteziei.

Daca ar fi sa dam crezare unei astfel de teorii, ne aflam asadar intr-un moment in care omenirea traverseaza o perioada de "antrenament mental", o faza de tranzitie catre un mod de gandire mai elastic, mai dispus sa accepte inexplicabilul, dar si mai capabil sa identifice iesiri din impas, cand are de-a face cu elemente sau evenimente ce depasesc puterea sa de intelegere.

Nu de putine ori, specialistii in chimie, fizica, matematica sau biologie, fac referire in studiile lor la anumite afirmatii continute in Noul Testament, apropiind lumea stiintei de adevarurile biblice fara drept de apel si identificand in radurile acestora miezul unor cunostinte noi, care demonstreaza ca omul vine in contact deseori cu adevarul relativ ancorat in datele unei probleme, si nu cu adevarul absolut, care detine mult mai multe nuante, interpretari si sensuri ascunse.

Pentru a tine pasul cu o astfel de abordare, nu ne mai ramane decat sa adaugam la randul nostru o formula desprinsa din paginile celei mai citite Carti din lume, invitand la neobosita cautare de raspunsuri pentru intrebari nerostite: „cine citeste sa inteleaga”...