Misterul care invaluie celebrele disparitii din Triunghiul Bermudelor este inca departe de a fi descifrat, dar oamenii de stiinta nu prididesc sa elaboreze teorii menite sa explice inexplicabilul.
Fara indoiala, nu lipsesc speculatiile cu privire la aceasta enorma zona din Oceanul Atlantic, care se intinde pe circa 1.100.000 km patrati, sub forma triunghiulara, cu unul din varfuri plasat la Nord in zona arhipelagului Insulelor Bermude, altul la Sud, in dreptul insulei Porto Rico, iar la Vest, in dreptul Peninsulei Florida – arie care nu se bucura de o reputatie tocmai de invidiat in lumea navigatorilor.
Fenomele inexplicabile care au avut loc de-a lungul istoriei in aceasta zona sunt cu atat mai misterioase, cu cat implica si vazduhul, nu numai suprafata apelor. Activitatile paranormale care sfideaza in mod indiscutabil legile fizicii, s-au inregistrat asadar atat in adancul apelor si la suprafata acestora, cat si in aer.
Fundalul oceanului atinge in zona extremitatii orientate
spre Porto Rico circa 9000 de metri – punct ce marcheaza unul din cele mai
profunde canioane ale Oceanului Atlantic.
Faima nefasta a acestei zone este legata de disparitia inexplicabila a unui numar
considerabil de vase si avioane ce o strabat, desi statisticile oficiale
par sa contrazica intrucatva convingerile celor ce sustin teoria numarului
ingrijorator al victimelor sale.
Exista insa situatii si evenimente pe care Paza de Costa a SUA si oficialitatile locale nu au reusit sa le incadreze in categoria normalitatii, astfel incat ciudateniile petrecute in acest loc bizar, indreptatesc in oarecare masura supranumirea lui drept „Triunghiul Diavolului”.
Misterul disparitiei si reaparitiei navelor si avioanelor
Inca din anul 1800, in aceasta zona a Oceanului Atlantic au fost semnalate o serie intreaga de disparitii de nave si reaparitie misterioasa a acestora fara echipaje, pierzandu-se orice urma a membrilor ce le alcatuiau, dar anumite scrieri mai vechi sustin teoria potrivit careia fenomene stranii aveau loc aici chiar inainte ca omul sa le noteze in jurnalele sale.
A urmat perioada disparitiilor inexplicabile de avioane si reaparitia lor sporadica pe radare, urmata de tacerea deplina si nici cea mai vaga urma de piloti sau resturi recuperate din Ocean.
Printre cele mai cunoscute astfel de episoade se numara:- 1965: Avionul C-119 apartinand flotei Air Force – dispare fara vreo explicatie logica, dupa ce comandantul sau lanseaza un ultim mesaj, cu voce stinsa: „Roger. Miami overseas, 6567” – un apel cu atat mai bizar, cu cat a fost captat de New York si nu de turnul de control de referinta, din Miami. 1840: Nava Comerciala Rosalie – plecata din Europa cu destinatia Insulelor Caraibe, intra in zona maleficului triunghi, pentru a fi regasita ulterior in perfecta stare, dar complet lipsita de echipaj – din compartimentul bagajelor nu lipsea absolut nimic, salupele se aflau in perfecta ordine si unica vietuitoare salvata – un canar inchis in colivia sa – incapabil sa „ciripesca” despre ceea ce s-a petrecut la bord;
-
1881: Nava americana Ellen Austin – navigand in zona buclucasa, intalneste o ambarcatiune
cu vele fara echipaj, dar in perfecta ordine. Cativa oameni demareaza
operatiunile de remorcare, dar se confrunta brusc cu o schimbare violenta a
conditiilor meteorologice, care au rupt cablurile de legatura, separand echipa
de salvare de cea de pe vasul-mama. Ambarcatiunea este totusi remorcata dupa
ceva vreme, dar fara membrii echipei de salvare, iar episodul se repeta:
cablurile se rup si oamenii celei de-a doua echipe de salvare dispar fara urma;
-
1925: Nava de marfuri SS Cotopaxi – pornita pe 29 noiembrie 1925 din Carolina de Sud si
calatorind spre Cuba cu 32 de oameni la bord, transporta o incarcatura de 2340
de tone de carbune. Inainte sa dispara fara urma, lansa un mesaj de ajutor, dar
fara succes: nava a fost declarata oficial disparuta in data de 31 decembrie
1925. SS Cotopaxi este de altfel, protagonista filmului „Intalnire de Gradul Trei”, realizat sub bagheta regizorala a lui
Steven Spielberg, care-i atribuie disparitia unei interventii extraterestre, ce
o propulseaza in mod inexplicabil in desertul Gobi, dar totul este desigur,
fantezie;
-
1945: Disparitia escadrilei celor cinci bombardiere
americane – intorcandu-se
dintr-un exercitiu de rutina, celebrul „zbor
19” dispare fara urma in vazduhurile de deasupra Triunghiului Bermudelor,
cu un ultim mesaj din partea liderului escadrilei, la fel de surprinzator ca
disparitia insasi: „totul este straniu,
pana si oceanul... suntem pe cale sa patrundem intr-un soi de apa alba, nimic
nu e cum ar trebui sa fie...”. Pilotii experimentati si dotati cu tot
echipamentul necesar situatiilor de urgenta au disparut fara urma, la fel ca si
unul din avioanele de salvare pornite in cautarea lor. Intreaga operatiune s-a
soldat cu un esec, iar dupa cinci zile de cautari infrigurate, operatiunea a
fost abandonata;
-
1963: Nava de marfuri Marine Sulphur Queen – un urias cargo american, purtand la bord 40 de oameni,
se indrepta spre Virginia. Ultimul mesaj lansat de la bordul navei a fost
receptionat la iesirea din Golful Mexic; nava n-a ajuns nicicand la destinatie,
evaporandu-se ca prin miracol in apele misterioase ale Triunghiului Bermudelor;
- 1965: Avionul C-119 apartinand flotei Air Force – dispare fara vreo explicatie logica, dupa ce comandantul sau lanseaza un ultim mesaj, cu voce stinsa: „Roger. Miami overseas, 6567” – un apel cu atat mai bizar, cu cat a fost captat de New York si nu de turnul de control de referinta, din Miami.
Una din cele mai stranii teorii legate de disparitiile misterioase inregistrate in aceasta zona, sustine existenta unor emisii puternice de gaz metan, de la nivelul unui important zacamant situat pe fundalul oceanului. Potrivit unei echipe de cercetatori americani, bulele de metan propulsate la suprafata apei din pungi masive de gaz aflate la mari adancimi, ar putea lovi cu violenta ambarcatiunile, scufundandu-le. Sustinatorii acestei teorii nu pot explica insa reaparitia navelor fara echipaj si disparitia avioanelor, asadar varianta bulelor de gaz constituie mai de graba un soi de „bula de sapun” in contextul descifrarii misterului Triunghiului Bermudelor.
O alta teorie, la fel de bizara, pretinde ca pe fundalul oceanului, in zona respectiva, s-ar afla o serie de structuri arhitectonice stranii, dispuse sub forma unui soi de „retea de ziduri si canale”, insotite de piramide din cristal, care exercita o serie de activitati paranormale, atat in plan vertical, cat si orizontal, pe o raza de sute de kilometri.
Ipoteza este legata de existenta ruinelor legendarei Atlantide – cetate straveche, scufundata brusc din pricina unui cataclism, cu toata civilizatia ce o adapostea si care stapanea metode avansate de obtinere a energiei, recurgand la proprietatile nebanuite ale cristalelor.
Teoria sustine ca la interiorul unei piramide de cristal, se afla o sfera la nivelul careia se concentreaza energie magnetica in masura sa influenteze puternic fortele naturii, ba chiar ar fi inversat polii magnetici odinioara, provocand cataclismul care a condus la distugerea Atlantidei.
Teoria civilizatiilor extraterestre este la fel de spectaculoasa: oamenii ar fi putut fi rapiti de OZN-uri misterioase, apartinand unor civilizatii extraterestre ce dispun de tehnologii extrem de avansate, in masura sa „extraga” echipajele de pe navele lor si sa provoace puternice perturbatii eletromagnetice in zona, pentru a impiedica orice misiune de cercetare, de salvare sau de studiere amanuntita a ariei subacvatice in care s-ar afla amplasata baza lor.
Cel mai fervent sustinator al acestei ipoteze a fost astronomul american Morris K. Jessup (1900-1959), mort in conditii misterioase dupa ce si-a declarat oficial convingerile cu privire la existenta unei intense activitati extraterestre pe Pamant.
La polul opus se afla insa opinia scriitorului si
aviatorului american Larry Kusche, care sustine ca in realitate oamenii fac
„din tantar armasar” si ca Trunghiul
Bermudelor nu este invaluit de niciun mister: numarul disparitiilor din
zona ar fi similar cu cel inregistrat in oricare alta regiune de dimensiuni
similare si cu acelasi volum de trafic naval si aerian. Mai mult decat atat,
Kusche aduce in prim-plan trei aspecte fundamentale, menite sa-i sustina teoria
si anume:
- Statisticile ar demonstra ca, din punct de vedere
procentual, numarul navelor disparute in aceasta zona este aproximativ
egal cu al oricarei alte zone a oceanului;
- Triunghiul Bermudelor este plasat intr-o regiune
marcata de frecvente furtuni tropicale, care ar putea provoca numeroase
evenimente de acest gen;
- Numarul disparitiilor ar fi fost exagerat cu buna stiinta de catre anumiti autori aflati in cautare de stiri senzationale si care n-au ezitat sa emita ipoteze din cele mai fanteziste in acest context, cu speranta de a dobandi ceva popularitate in plus.
Dar chiar si aceasta teorie prozaica, menita sa inlature
valul de mister al zonei isi are limitele sale, nereusind sa explice reaparitia
ambarcatiunilor fara echipaj, esecul misiunilor de salvare si straniile
perturbatii electromagnetice inregistrate la nivelul regiunii respective.
Cea mai recenta si mai credibila teorie cu privire la
misterioasele disparitii provine insa de la echipa de meteorologi NASA care,
avand la dispozitie imagini furnizate de sateliti, au remarcat prezenta unor nori hexagonali deasupra
zonei respective, care creeaza veritabile „bombe de aer” ce lovesc suprafata
apei cu o violenta deosebita. Acestea ar fi responsabile de accidentele
petrecute atat in vazduh, cat si pe apa, avand in vedere ca „jeturile ucigase”
se napustesc asupra valurilor cu o viteza de pana la 270 km/h.
Studiind imaginile satelitare, cercetatorii NASA au
concluzionat ca unele din aceste formatiuni noroase pot prezenta diametre intre
32 si 89 km si pot descatusa asupra apelor oceanului explozii de aer care
provoaca inaltarea unor valuri de dimensiuni enorme, cu efecte incredibile in
momentul in care interactioneaza unele cu altele.
Bibliografie:
1.
https://www.travel365.it/triangolo-delle-bermude-mistero.htm
2.
https://www.history.com/news/the-mysterious-disappearance-of-flight-19
3.
Jessup, Morris K.
(1957). The Expanding Case for the UFO
4.
Jessup, Morris K.
(1956). UFOs and the Bible
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
*Va rugam utilizati un limbaj decent. Multumim.